Home

Roxana Neagu

Artiştii sunt boemi, inadaptaţi, rebeli şi excentrici. Şi se plâng că nu pot trăi din ceea ce creează. Acestea erau prejudecăţile care îmi zburdau prin minte înainte de interviu.

Dar am cunoscut-o pe Adina Dolcan. O tânără de 23 de ani, studentă în anul II la Universitatea Naţională de Arte  ”George Enescu” din Iaşi. Am vorbit despre pictură şi bani, vânzări de tablouri şi costuri de producţie. Şi am descoperit că se poate trăi chiar bine din artă şi că există şi artişti pragmatici. Ea este exemplu concret.

 

Eşti studentă la Arte Plastice. Care este cu exactitate specializarea ta?

Adina Dolcan: Specializarea mea este design-ul ambiental şi decoraţiunile interioare. Pe profilul meu intră tot ce înseamnă pictură sau orice altă decoraţie care poate fi aplicată pe un suport legat de o construcţie: perete interior, perete exterior, tavan, podele, iar ca tehnică: mozaicuri, pictură, inclusiv pictură bisericească. Dar eu mi-am ales design ambiental, nu am de gând să fac pictură bisericească.

Din punctul tău de vedere, crezi că se poate trăi din artă sau, mai precis, din design-ul ambiental în care te specializezi tu acum?

Adina Dolcan: Da. Şi se poate trăi foarte bine atât din specializarea mea, cât şi din pictură, adică din lucrări sau tablouri. Eu chiar prefer să fac tablouri pentru că sunt foarte uşor de manipulat, de vândut, iar dimensiunile ţi le alegi tu. Nu e foarte greu să vinzi un tablou, pe când dacă faci o lucrare pe perete e mai dificil.

Partea bună este că proiectele de design ambiental valorează foarte mult – adică un proiect poate să ajungă lejer la 600 – 700 de euro. Un proiect pe care ai putea să îl lucrezi într-o săptămână. Nu de dimineţă până seara, ca să ne înţelegem (zâmbeşte), ci câteva ore pe zi, şi pot să îţi iasă foarte mulţi bani. Partea mai grea este că dacă nu ai o piaţă de desfacere pentru genul acesta de lucrări, dacă nu te recomandă nimeni şi nu eşti foarte cunoscut, este cam greu să ajungi la nivelul la care te poţi întreţine numai din asta.

O promovare eficientă, esenţială ca să câştigi bani din arte plastice

Şi cum ajungi să te faci cunoscut, să te promovezi?

Adina Dolcan: Pur şi simplu, prin calitatea lucrărilor pe care le execuţi, prin stilul pe care îl abordezi şi, mai ales, prin clienţii pe care îi ai. Dacă ai nişte clienţi buni, care se învârt într-un mediu bun, te recomandă imediat.

Tu cum te promovezi?

Adina Dolcan: Lucrurile care mă ajută pe mine sunt cărţile de vizită, un site de artă (www.artid.com) pe care eu mi-am creat un profil şi am acolo o galerie cu toate lucrările şi cu tot portofoliul meu. De asemenea, te ajută foarte mult prezenţa la evenimente de profil, participările la expoziţii.

Eu spre exemplu am mai fost înscrisă şi într-o organizaţie non-profit de intermedieri artistice care îmi vindea lucrările. Eu practic numai lucram şi trimiteam poze cu produsul finit acestui ONG, iar ei aveau o bază de date cu clienţi, cărora încercau să le vândă lucrările.

Câteodată mi-au cerut lucrări pentru a participa la expoziţii de artă contemporană în Italia, Slovenia.

Înainte să am un job stabil, ca în prezent, eu chiar trăiam din banii pe care îi câştigam din artă, aşa mă întreţineam.

Cât reuşeai să obţii într-o lună, spre exemplu?

Adina Dolcan: Trăiam decent. Aveam luni în care ajungeam să am şi 30 de milioane de lei, 20 de milioane de lei (vechi.). Dar niciodată nu muream de foame, trăiam chiar bine.

Cam câte lucrări realizai ca să ajungi la aceste sume?

Adina Dolcan: Nu ştiu să-ţi zic. Dar, ca să îţi poţi face o idee, nu aveam lucrări mai ieftine de 250-300 euro.

Cui vindeai aceste tablouri?

Adina Dolcan: Românilor şi străinilor, aproape în egală măsură. Pentru că eu lucram şi la comandă. Adică, mi se spunea că este nevoie de o lucrare cu o anumită gamă cromatică, de o anumită dimensiune, iar într-o săptămână sau câteva zile, în funcţie de tehnică şi complexitate, eu o făceam.

Cât te costă toate materialele pe care le foloseşti la o lucrare?

Adina Dolcan: Suma este foarte mică. De exemplu, pentru un tablou pe care eu îl pot vinde cu 1000 de lei, investiţia mea în materialele necesare este de 100 de lei, maxim 200 de lei, dacă fac ceva extravagant, adică dacă folosesc nişte culori foarte scumpe sau foiţă de aur sau orice alte materiale mai deosebite. Deci, cam 80% din banii pe care îi primesc pe o lucrare reprezintă profit.

Şi, cam cât timp lucrezi pentru o lucrare, cu aproximaţie?

Adina Dolcan: Nu prea pot estima, însă aş zice că maxim o săptămână. De ce o săptămână? Pentru că, spre exemplu, dacă lucrez în ulei, cum se întâmplă cel mai des, e nevoie de timp de uscare. Dacă lucrezi în mai multe straturi, e nevoie de timp să se usuce stratul pe care urmează să-l acoperi ca să nu fuzioneze culorile.

Dacă tot ai amintit anterior de expoziţii ca mijloc de promovare, spune-mi, te rog, în ceea ce priveşte pictura pe care o practici tu, cea murală, cum se pot realiza asemenea evenimente?

Adina Dolcan: Pe profilul de design interior e destul de uşor de realizat expoziţii pentru că eu, teoretic, cunosc tehnica şi pot picta pe aproape orice suport. Dacă mi-aş face o expoziţie, pot să lucrez, spre exemplu, pe plăci de rigips căci sunt mai uşor de manipulat şi de transportat. Pot să lucrez şi pe pânză, pe pefeleu sau lemn. Ca tehnică, este o gamă extrem de largă.

În schimb, expoziţii pe artă murală sunt, într-adevăr, foarte puţine. Cele mai multe sunt pe carton sau pe hârtie, doar cât să sugereze spaţiul în care urma să fie amplasate.

Marea şansă pentru tinerii artişti: organizaţiile studenţeşti de artă

Care sunt posibilităţile pentru un artist să ajungă să aibă o expoziţie finanţată de Ministerul Culturii?

Adina Dolcan: Eu nu prea cunosc oameni cu asemenea realizări. Ideea e că, la noi în ţară, grupul Uniunii Artiştilor Plastici este extrem de restrâns, de rigid, şi este foarte greu să ajungi acolo. Ei sunt într-adevăr finanţaţi de minister, dar criteriul de selecţie este foarte subiectiv. Şanse nu prea sunt pe partea de finanţare de la stat, însă există alte organizaţii care te pot sprijini. Spre exemplu, eu am fost plecată la Bruxelles cu o organizaţie europeană care lucrează cu universităţile de artă. Această organizaţie a trimis o invitaţie de participare pentru un concurs organizat în colaborare cu un hotel din Bruxelles, care punea la dispoziţia studenţilor toate cele 300 de camere pe care le deţinea pentru a fi decorate. Fiecare concurent putea trimite cinci variante de proiecte, iar un juriu decidea care dintre participanţi îşi va pune proiectul în practică.

Sunt mai multe organizaţii de genul acesta, dar nu vin ele la tine, tu trebuie să le cauţi.

Cum ajunge un student la o astfel de organizaţie?

Adina Dolcan: În timpul facultăţii este mai uşor pentru că genul acesta de scrisori cu invitaţii la diferite concursuri vin direct la facultate, facultatea le face publice şi apoi e decizia studentului dacă participă sau nu. Dar, în momentul în care ai terminat facultatea, e mai greu să stabileşti astfel de legături. În plus, genul acesta de oportunităţi nu se adresează artiştilor maturi, ci studenţilor. Când eşti pe cont propriu, nu te prea mai bagă nimeni în seamă.

Ziceai că ai plecat la Bruxelles prin acel concurs organizat la facultate. Ce fel de costuri a implicat o astfel de deplasare?

Adina Dolcan:  Niciun cost. Pe mine m-au contactat direct organizatorii concursului la care participasem, mi-au spus că am fost aleasă să îmi pun proiectul în practică şi, apoi, după ce mi-au luat toate datele, mi-au trimis biletul de avion plătit, rezervarea la hotel pe numele meu şi toate detaliile de care aveam nevoie. Facultatea nu a contribuit cu nimic, ea a fost doar un canal prin care informaţiile au ajuns la mine.

Ce ai obţinut după călătoria la Bruxelles?

Adina Dolcan: Organizatorii mi-au plătit proiectul pe care l-am realizat – am primit 1000  de euro pentru execuţie – plus cazarea, transportul şi masa asigurate. Dar un lucru şi mai frumos, în camera pe care am pictat-o eu, lângă lucrarea mea au ataşat un mini-cv al meu şi o scurtă descriere cu ce am vrut eu să reprezint prin acel desen. Mai mult, au notat inclusiv datele mele de contact, în cazul în care se găsesc doritori de alte tablouri de-ale mele.

Cum te-a ajutat internetul în promovarea lucrărilor tale?

Adina Dolcan: Tehnica te ajută, în momentul acesta, maxim. Dacă ştii să o manipulezi şi ai abilităţile necesare, te ajută foarte mult. Un client vrea să vadă ce lucrezi şi atunci e foarte uşor să îi dai o carte de vizită cu un site unde îţi vede lucrările. Astfel, fără să-l influenţezi tu direct, el se poate uita singur pe portofoliul tău şi poate decide dacă lucrările tale sunt pe stilul lui.

Practic, clientul este independent, îşi face singur documentarea şi îşi poate da seama dacă munca ta este ceea ce are nevoie.

Adina Dolcan: Exact. Plus că acel portofoliu online nu e un lucru fizic. Fiind pe internet, poate fi accesat oricând, de oriunde şi oricine.Am avut şi clienţi din SUA care m-au contactat pe site-ul respectiv.

Apropo de asta, cât ai reuşit să vinzi singură, direct de pe profilul tău, fără alţi intermediari?

Adina Dolcan: Am vândut câteva lucrări pentru că site-ul exact pentru acest lucru a fost creat: vânzare de artă online. Majoritatea accesărilor vin din Statele Unite ale Americii, însă din păcate costurile de transport sunt foarte mari.

Cât de mari?

Adina Dolcan: La un tablou de 300-400 de dolari, se mai adaugă încă 100 de dolari transportul şi atunci preţul final plătit de client este destul de mare. Ceea ce îi descurajează pe consumatorii americani, deşi interesul lor este mare.

Nu ai fost niciodată tentată să îţi faci un magazin online personal, numai al tău, unde să îţi vinzi lucrările?

Adina Dolcan: M-am gândit, dar necesită foarte multe resurse şi multă dedicare şi promovare. Eu cred că ar trebui mai multă experienţă, pe care în momentul acesta nu o am. Probabil peste 10 ani, dacă  mi-aş aloca 50% din timp artei, aş putea face asta, dar în momentul actual nu.

 Ai putea estima câte proiecte ai realizat de-a lungul timpului şi câţi bani ai obţinut de pe urma lor?

Adina Dolcan: Pot să zic că vreo 30 de lucrări sunt sigur în colecţii private, în ţară şi-n străinătate. Ca valoare totală, nu am făcut niciodată calcule.

Foarte mulţi români consumă artă pentru că e «la modă»”

Ce părere ai de consumatorul român de artă? Există, poţi să-i conturezi un portret robot?

Adina Dolcan: Există. De obicei, consumatorii de artă sunt oameni dedicaţi, care  provin din familii în care s-a cultivat arta, în care ea se apreciază. Foarte mulţi consumatori de artă sunt, însă, snobi şi ”consumă” artă pentru că e foarte ”la modă” şi pentru că ”dă bine” să fii văzut la evenimente din zona artelor plastice.

Câţi dintre consumatorii aceştia crezi că înţeleg arta ca pe o investiţie?

Adina Dolcan: Mulţi consideră arta ca pe o investiţie doar când fac achiziţii de tablouri celebre. Nu cred că mulţi oameni care cumpără arta mea o consideră o investiţie, ci mai degrabă o modalitate de a-şi înfrumuseţa spaţiul, fie că este casa sau biroul. Iar pe mine nu mă deranjează absolut deloc acest lucru.

Eşti foarte pragmatică pentru un artist.

Adina Dolcan: Da, eu nu sunt genul de artist care îşi plânge de milă ”vai, ce greu este să fii artist şi n-ai ce să mănânci mâine!”. Mie îmi place contemporaneitatea, îmi place că lucrurile se desfăşoară repede, că tablourile circulă. Stilul meu este unul destul de comercial, ceea ce mă ajută să vând. Nu trăiesc boem, sunt adepta contemporaneităţii, îmi plac lucrurile pe care le fac şi nu fac tablouri pentru mine, ci pentru ceilalţi.

Din punctul tău de vedere, cât de tare resimte arta toate schimbările economice?

Adina Dolcan: Foarte mult. De cele mai multe ori, arta are aceeaşi traiectorie pe care o are economia: dacă merge economia, bineînţeles că şi arta se află într-un punct culminant, iar dacă economia scârţâie, şi arta se inhibă.

Domeniul artistic este foarte dificil şi şubred, firav. Este considerat un lux, iar în momentul în care există câteva greutăţi la nivel economic se renunţă la lucrurile care sunt catalogate ca ”mofturi”,  nu la „necesităţi”. Iar arta e considerată moft.

 De la arte plastice la modă şi retail

Ai spus că înainte de criză puteai să trăieşti foarte bine din artă, dar că acum ai un serviciu stabil. De ce te-ai angajat?

Adina Dolcan: Trăiam cât se poate de liniştită înainte de criză din arta mea. În momentul în care a venit criza, m-am speriat foarte tare şi m-am gândit că nu mai am o siguranţă pentru un venit. Mi-am zis atunci că trebuie să îmi găsesc un serviciu stabil, o sursă de venit practică, sigură. În afară de asta, prin 2008-2009, organizaţia de intermedieri artistice cu care colaboram a dat faliment, ceea ce a complicat situaţia. Cu cei de la ONG era foarte uşor, era ca şi cum as fi avut un impresar: îmi căutau clienţii, se ocupau de vânzare, eu nu trebuia decât să pictez.

Dar, când eşti pe cont propriu este mult mai greu; dacă nu ai contacte, durează mult timp până ţi le creezi. Plus că nu ai nicio garanţie că, odată create, ele vor fi sigure şi constante, în ceea ce priveşte achiziţiile. În aceste condiţii, am preferat să îmi găsesc un loc de muncă stabil, iar în artă să mă implic mai puţin.

Am comenzi în continuare şi de fiecare dată când am ocazia, pictez.

Povesteşte-mi exact cum se cheamă funcţia  actuală pe care o ocupi şi care sunt atribuţiile tale.

Adina Dolcan: În aces moment, eu ocup poziţia de store visual merchendiser la un retailer internaţional de îmbrăcăminte. Mă ocup de tot ce înseamnă manechine, îmbrăcăminte, vitrine, tot ce e prezentare pe care clientul o vede. Adică, toate combinaţiile de pe manechine, toate decoraţiunile din magazin, pereţii pe care ne punem colecţiile. Mai este şi o parte de arhitectura a magazinului – cum să aşezăm mobilierul, cum să-l poziţionăm cât mai eficient.

Cum de ai ales să faci carieră în fashion?

Adina Dolcan: Am ales fashion-ul pentru că se leagă cumva de artă. Adică, eu mă folosesc de cunoştinţele mele din domeniul artei pentru cromatici, texturi. Când creez outfit-uri (ţinute – n.red.) mă gândesc la ele aproape ca la un tablou, ca la o compoziţie. În mintea mea, e tot ca atunci când creez un tablou şi asamblez un puzzle. Practic, e acelaşi mecanism, doar că diferă materialele cu care lucrez.

Lucrul care m-a atras către retail este dinamica fantastică şi banii foarte mulţi care se învârt. E un domeniu care se combină puţin şi cu arta, are şi susţinere financiară, există şi multe oportunităţi de avansare din punct de vedere al carierei.

Cât timp pe săptămână mai acorzi picturii, în contextul în care ai un serviciu full time?

Adina Dolcan: De obicei, week-end-urile.Uneori, pictez chiar şi seara, după ce ajung acasă de la serviciu. Depinde de dispoziţie, de energie.

Cum ai reuşit să te rupi de pictură, să faci trecerea la fashion?

Adina Dolcan: Nu consider că m-am rupt de pictură. E ca atunci când intră în hibernare: este acolo, pot să o activez oricând, am abilităţile şi posibilităţile să o scot oricând la suprafaţă, e doar un pic în stand-by.

Ce intenţionezi să faci în viitor? Fashion, artă?

Adina Dolcan: M-a cuprins microbul fashion-ului şi al retail-ului şi mi-ar plăcea foarte mult să am o ascensiune în acest domeniu. Simt că sunt înzestrată şi că pot face artă, însă nu simt că m-aş putea dedica numai picturii pentru că eu sunt şi o persoană extrem de sociabilă, iar, de obicei, arta te înstrăinează şi te închide foarte mult faţă de ceilalţi. Te face mai introvertit, iar eu n-aş putea să stau 10 ore în casă numai să pictez, fără să socializez. Tocmai asta îmi şi place la serviciu: că ies din casă, că discut cu oameni, cunosc persoane, interacţionez.

Fotografii: Arhiva personală a Adinei Dolcan.

Reclame

5 gânduri despre „Arta care vinde: decoraţiunile interioare

  1. Draga Costin , din pacate pentru mine si alti artisti care au colaborat cu ONGul,acesta s-a desfiintat. Nu stiu daca „ONG”e denumirea corecta a organizatiei de impresariat artistic cu care am lucrat. In urma cu vreo 4 ani vanzarile au scazut drastic iar apoi cand criza si-a intrat in drepturi arta contemporana a pierdut din sustinatori.

  2. Captivant si interesant interviu!!!!….uneori chiar avem multe de invatat de la semenii nostri pentru care talentul,daruirea,pasiunea sint transpuse si transformate in embleme ale frumosului,ale creatiei,plecate din suflet pentru….Arta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s